YAMATO 大和
Pentru a compensa inferioritatea față de avantajul numeric al flotei americane, Marina Imperială Japoneze a urmărit calitatea şi în 1934 a început proiectarea unui cuirasat care să poată surclasa orice oponent. Navele au fost mai rapide mai bine blindate şi cu tunuri cu rază mai mare de acţiune, dar singura cale în care aceste calităţi puteau fi atinse era să depăşească limitele impuse de tratatele internaţionale existente, acelea de 35000 de tone şi tunuri de 406-mm (16-ţoli) guns. Designul evoluat a răspuns la cerinţele unui deplasament de 64000 de tone şi la armarea cu nouă tunuri de 460-mm (18.1-ţoli ) capabile să lovească ţinte la 48 km (30 mile). Protecţia a fost foarte masivă cu 410-mm (16,14-ţoli) la centură şi 650-mm (25,6-ţoli) în partea frontală a turelelor. Pentru a construi navele fără a alarma pe americani şi britanici a fost nevoie de un secret total, și Japonia nu a ratificat tratatul din 1936 ca să poată termina navele până în 1940 (când toate limitele pentru tonaje expirau) , astfel nimeni neputând să acuze Japonia de faptul că trișază. Se credea de asemenea că dacă noile nave sunt mai lungi și mai late decât ecluzele Canalului Panama, Marina Americană nu va putea construi nave similare care să le desfășoare în Pacific pentru a le opune flotei japoneze fărăt cheltuieli enorme (și întârzieri ) cu lărgirea canalului.
Două nave Yamato și Musashi au fost comandate în cadrul celui de-al treilea program de întărire a flotei din 1937. Construcția lui Yamato a început în noiembrie 1937, fiind lansat în august 1940 și completat în decembrie 1941, doar cu o săptămână după Pearl Harbor. A fost nava amiral a amiralului Yamamoto în Bătălia de la Midway, dar s-a întors înainte ca portavioanele americane să intre în raza tunurilor sale. Yamato a fost torpilat de către submarinul USS Skate în februarie 1944, dar reparațiile au fost terminate la timp pentru a putea lua parte la Bătălia din Marea Filipinelor din iunie 1944, în forța de avangardă a primei flote mobile. Yamato, Musashi și Nagato au format principala forță a vice-amiralului Kurita în Bătălia din Golful Leyte ,Yamato trăgând pentru prima oară cu tunurile sale de 460-mm (18.1-țoli) asupra unor ținte de suprafață când a angajat forțele ușoare americane. Oricum vizibilitatea precară l-a împiedicat să folosească tunurile cu un efect bun. Ultima lui misiune a fost una sinucigașă la Okinawa, dar cu mult înainte să poată să-ți atingă obiectivele a fost scufundat pe 7 aprilie1945 de către atacuri aeriene masive.
Specificații pentru Yamato
Deplasament: 64000 de tone standard, 69988 tone încărcat plin
Dimensiuni: lungime totală 263,0 m (863 picioare); lățime 38,9 m (127 picioare 9 țoli);
pescaj 10.45 m (34 picioare 3 țoli)
Mașini: 4 arbori angrenați de turbine cu aburi având 150000 CP (111895kW)
Viteză: 27 noduri
Blindaj: centură 100-410 mm (3.94 - 16.14 țoli);
pereții despărțitori 300-350 mm (11.8 - 13.78 țoli);
punți 200-230 mm (7.87 - 9.06 țoli);
barbete 380-560 mm (14.96 - 22.05 țoli);
turele 190-650 mm (7.48 - 25.6 țoli);
turnul principal 75-500 mm (2.95 - 19,7 țoli)
Armament: nouă 460-mm (18.1-țoli), 12 de 155-mm(6.1-țoli) cu scop dublu naval și AA, 12 de 127-mm (5-țoli) AA, 24 de 25-mm AA și patru mitraliere AA de 13-mm (0.52-țoli)
Avioane: șase hidroavioane
Echipaj: 2500 ofițeri și marinari
